Noua Zeelanda – Insula Nordica

Decizia de a face o excursie cu tematica foto in Noua Zeelanda a venit cu un an inaintea realizarii proiectului propriu-zis (noiembrie 2013) si am luat-o relativ spontan, in urma catorva mailuri cu cel care a propus-o, fotograful Dan Dinu. Au urmat multe mailuri, pregatiri, iar nerabdarea isi facea simtita prezenta intr-un mod aproape chinuitor. Abia asteptam sa se intample, iar lunile premergatoare au fost ca o numaratoare inversa. In tot acest timp, am facut o documentare temeinica despre locurile pe care urma sa le vizitam si fotografiem, si cand am plecat, aveam temele facute. Si cu toate pregatirile, ceea ce avea sa ne ofere Noua Zeelanda din punct de vedere peisaj si experienta a intrecut cu mult asteptarile. 

world map

Mai jos am asternut cateva cuvinte – cam 12 pagini 🙂 – scrise sub forma de jurnal. Mi s-a parut initial o forma foarte buna de a comunica cu cei de acasa, de a rememora experientele traite si a retine toate denumirile alambicate, dar mi-am dat seama ca ceea  ce are sa ofere Noua Zeelanda celor care o viziteaza este demn de facut cunoscut voua, cititorilor din Romania. Si asta pentru ca, in contextul ultimelor evenimente petrecute in tara in legatura cu intentia de a distruge ceea ce are mai bun de oferit Romania, am constatat si am fost foarte placut impresionat de cum o tara de mici dimensiuni ca Noua Zeelanda, inzestrata cu o diversitate peisagistica fabuloasa, stie sa-si protejeze si sa-si puna in valoare natura si sa atraga turisti din toate colturile lumii.  Dar destul cu prezentarile, va las sa calatoriti si voi alaturi de echipa noastra, pentru inceput pe insula de nord si intr-un episod urmator, traversand stramtoarea Cook, pe splendida insula de sud.

Galeria completa se gaseste si pe siteul meu: www.dshphoto.ro

Ziua 1

Traseul spre Londra a fost ca o incalzire. 3 ore si jumatate petrecuti in aer fara perpetii sau turbulente. Chiar deasupra Londrei pilotul ne anunta ca pista de aterizare este cam aglomerata, asa ca a tras de timp pana a primit aprobarea de coborare. Pentru noi a fost interesant ca am reusit sa recunoastem in cele doua bucle facute o multime din cladirile emblematice ale Londrei. Am aterizat la Heathrow – terminalul 5 si a trebuit sa luam un autobuz spre teminalul 3, ocazie cu care am descoperit dimensiunile gigantice ale aeroportului. In terminalul 3, ghiozdanul meu si al Denisei au fost desfacute pentru o inspectie mai amanuntita de o domnisoara foarte tipicara. Mi-a scos toate obictivele, mi le-a mirosit cu un detector de explozibil, mi-a pus o multime de intrebari legate de aparatura si de pozele pe care le facem. Intentiile ei erau bune, doar ca am ramas surprins de meticulozitatatea ei. Din ce ne-a spus, al meu a fost retinut pentru ca erau prea multe obiective si nu puteau vedea prin ele Ghiozdanul Denisei a avut aceeasi soarta, dar la ea problema a fost prezenta pungii cu medicamente care nu era sigilata. Dupa inspectia de securitate ne-am suit in cursa spre Hong Kong, un Boeing 777-300, o imensitate de avion. Dupa o simpla socoteala cu Denisa am descoperit ca avionul transporta in jur de 600 de persoane. Tot in tura asta ne-am dat seama ca cei 40000 de km pe care ii zburam pana in Noua Zeelanda si inapoi sunt echivalentul circumferintei Pamantului. Asadar, lista superlativelor calatoriei abia a inceput. Radu a reusit performanta de a varsa un pahar cu apa pe pantaloni si ne-am amuzat cu totii. Cele 12 ore ale zborului spre Hong Kong le-am petrecut noaptea, mi-am propus sa stau cat mai mult timp treaz si sa dorm in zborul spre Auckland, ca sa ajung acolo fresh. Nu de alta, dar trebuia sa conduc in prima zi cca. 200 de km intr-o masina cu volanul pe dreapta, pe partea “gresita” a drumului, asa cum ar zice orice european. Am reusit sa vad 3 filme cap coada. Cofeina si-a facut efectul destul de bine, iar mancarea a fost exclenta in avion.

Ziua 2

Dupa o escala de vreo 4 ore in aeroportul din Hong Kong, timp in care ne-am plimbat prin tot aeroportul si am mancat de la un restaurant cu specific asiatic, ne-am suit in avionul spre Auckland, unde am apucat sa dorm vreo 4-5 ore mai chircit, dar suficient cat sa ma simt odihnit cand am ajuns acolo.

Ziua 3

Am ajuns luni in Auckland in jurul pranzului in aeroport (duminica noaptea in Bucuresti), unde a trebuit sa stam cca o ora pt. stampilarea pasaportului, hartzogarie, control de bagaje, inspectarea cortului, a bocancilor daca sunt curati (nu de catre mos Niculae, ci de un vames). La aeroport ne-a asteptat o doamna cu masina pe care o inchiriasem de acasa, o Toyota Estima de 8 locuri, cu tot cu trailer.

Primul contact pe care l-am avut cu Noua Zeelanda a fost unul foarte placut. Se merge ca in Anglia, pe partea stanga a drumului, vegetatia este extrem de variata si diferita fata de ce am vazut prin Europa, aproape ca te simti ca intr-o gradina botanica mare cat o insula. Arhitectura caselor de pe aici e foarte simpla, constructii din lemn, majoritatea parter, cu acoperisuri cu panta mica. Vremea a fost foarte placuta pana acum, sunt cca 20 de grade ziua si am inteles ca se va incalzi. E interesant totusi ca se schimba foarte repede, intr-o zi poate sa fie cer senin, nori pufosi, ploaie, iar soare, nori din nou, samd.. Tipic pentru o insula. Este primavara si totul in jurul nostru e verde crud. Drumurile sunt foarte bine marcate, fiecare curba mai periculoasa are indicator de viteza recomandata de abordare pentru siguranta si fluidizare. Este curatenie peste tot, iar oamenii sunt foarte ospitalieri. Dupa ce am terminat cu actele pentru inchirierea masinii, ne-am dus sa facem alimentarea cu chestii necesare de camping si cu de-ale gurii pentru aproape toata tabara, la un magazin din Albany, pe langa Auckland. Am plecat apoi spre Mangawhai Heads, in nordul Aucklandului, la cca. 160 de km unde ne-am cazat la o cabana peste noapte. Am mancat ceva si ne-am culcat.

1. auckland mangawhai heads

Ziua 4

Ne-am trezit si am plecat sa vedem si noi oceanul pentru prima data in excursia asta. Miros de apa sarata, plaje nepopulate cu nisip fin, iar privelistile de nota 10.

DSH_0594

Ne-am bucurat cu totii ca am ajuns la mare si o sa mai tot ajungem in astea 3 saptamani. Ne-am indreptat spre Whangarei, in apropierea locului unde s-a semnat tratatul de la 1840 intre populatia de maori, bastinasii lor si Anglia.In Whangarei ne-am oprit la cascada omonima, unde am petrecut vreo 2 ore sa o fotografiem.

DSH_0647

Nu este foarte inalta, curge pe un perete cu coloane de bazalt, si este inconjurata de o padure cum am vazut numai la gradina botanica.

DSH_0676 Pe seara ne-am dus spre padurea Waipoua, sanctuar al copacilor kauri, niste colosi cu trunchiuri de pana la 13 metri circumferinta si cu vechime intre 1200 si 2000 de ani. Am campat si am plecat spre un traseu marcat prin padure, la intrarea careia ne-am curatat si dezinfectat bocancii cu un furtun pus la dispozitie de autoritati.

DSH_0714Traseul potecii ne-a plimbat prin padure si am avut primul contact cu uriasii kauri. In copaci o multime de pasarele faceau larma. La un moment dat au inceput sa se auda niste mugete tare ciudate, care proveneau de la o ferma din apropiere. Ne simteam destul de ciudat cu zgomotele care pareau ca sunt facute de dinozauri, dar ne-am linistit cu gandul ca trebuie sa fie vite in calduri care faceau in halul ala. Aceleasi zgomote ne-au trezit si a doua zi. Campingul era foarte bine dotat cu zona de corturi, locuri pentru rulote, bucatarie, dusuri cu apa calda si wc-uri curate. Ne-am instalat cortul si dupa ce am mancat ceva ne-am dus la culcare. Incepuse si ploaia si oricum dupa ora 10 se cam daduse stingerea.

2. mangawhai - waipoua

Ziua 5

Am deschis ochii pe la 6 dimineata si in jurul nostru cantau o multime de pasarele. Era cel mai frumos cantec de pasari pe care il auzisem vreodata. La scurt timp insa au inceput sa se auda taurasii in calduri si trilul pasarelelor s-a transformat intr-o cacafonie enervanta. Asa ca ne-am trezit si am inceput sa impachetam. Dupa ce am mancat niste sandwichuri delicioase, am plecat spre Tane Mahuta, cel mai mare copac de pe emisfera sudica. Aproape 14 metri circumferinta si cca. 50 de metri inaltime. Prima creanga pornea de la 17 metri.

DSH_0718Pe langa Tane Mahuta erau doua puncte de belvedere si o poteca cu diverse informatii. Curios ni s-a parut cum asemenea colosi se sprijina in niste radacini foarte mici si fragile, foarte putin infipte in pamant. Peste tot sunt semne sa nu calci in jurul lor, pentru protectie. Urmatoarea oprire a fost o formatiune de 4 kauri numita “4 sisters”.

DSH_0766Peste tot in padure erau ferigi, de altfel simbolul Noii Zeelande.

DSH_0789Traseul pentru urmatoarea destinatie, peninsula Coromandel a fost destul de lung si am ajuns destul de tarziu la camping.

3. waipoua - cathedral cove

Ziua 6

Refluxul a coincis cu rasaritul diminetii de 7 noiembrie, asa ca am reusit sa vizitam plaja de la Cathedral Cove, destinatie foarte populara in Noua Zeelanda. Drumul pietonal de 45 de minute trece printr-o padure plina de ferigi gigantice, aproape cat palmierii. Ploua si nu s-a oprit decat pe la ora 8 jumate, dar am trecut peste tot disconfortul pentru ca ceea ce vedeam iti bucura efectiv ochiul. Scarile te lasau la capatul plajei, de unde porneai pe jos si treceai pe sub o arcada de stanca inalta de cca 25 de metri.

DSH_0910Plaja urmatoare era inedita prin prezenta unei stanci care se inalta la cca 15 metri, pe ea crescand cativa copaci. Baza ei era macinata de actiunea neintrerupta a apei si cat inaintai pe langa ea, latimea ei scadea considerabil.

DSH_0862 DSH_0849 DSH_0883

DSH_0932Am fotografiat locurile astea cu dificultate pentru ca ploaia nu ne dadea pace si trebuia sa pierdem vremea cu stersul aparatului dupa fiecare poza. Apa urca, semn ca se apropia fluxul si a trebuit sa ne retragem repejor, nu inainte de a ne opri in Stingray Bay, un golfulet plin de bolovani instabili si copaci care cresteau pe deasupra lor, nu pe verticala ci arcuiti spre ocean. Valurile oceanului se spargeau in bolovani si ne-au cam facut fleasca.

DSH_0951Privelistea era de vis, iar Radu nu contenea sa exclame “Bai, ce tara au astia…” vorba care a ramas de altfel ca motto al excursiei. La masina am ajuns fleasca, dar fericiti ca am vazut unul dintre cele mai frumoase locuri din Noua Zeelanda. Am plecat din peninsula Coromandel inspre urmatoarea noastra destinatie, zona vulcanica de la Rotorua. Intrucat platoul de filmare Hobitton era pe traseu, am hotarat sa ne oprim si acolo, dar oprirea noastra a fost doar ca o pauza de cafea si cumparat cateva suveniruri, intrucat intrarea era destul de scumpa si turul dura cca. 2 ore. Ne-am multumit cu un simplu check-in pe facebook si sa mergem mai departe pentru ca eram in intarziere. Tot drumul pana la Rotorua ne uitam cat de de frumoase erau dealurile si peisajul si ne inchipuiam ca le-a fost foarte usor sa aleaga locatia pentru filmarile din Lord of the Rings si The Hobbit.

4. cathedral cove - rotoruaIn Rotorua am ajuns in jurul orei 18 direct la Te Puia, un parc vulcanic amenajat, foarte important pentru patrimoniul natural al insulei. In dreptul casei de bilete ne-a intampinat un bastinas maori, care ne-a transmis ca intarziasem 15 minute si ca va trebui sa revenim a doua zi dimineata. Chiar mai bine, pentru ca la 10:15 avea sa fie si o mica reprezentatie. Un pic dezamagiti de intarziere, am hotarat sa facem upgrade la camping si ne-am “cazat” pe malul unuia dintre lacurile din zona Rotorua, Blue Lake.Cu ocazia asta am scapat si de mirosul predominant de sulf din oras. Noaptea a plouat torential si am descoperit o mica spartura in copertina cortului, prin care picura apa pe sacii de dormit. Luasem niste plasturi de acasa pentru cort, iar reparatia a fost destul de simpla.

 

Ziua 7

De cand a dat lumina, am pornit cu Dan in padurea aglomerata din jurul lacului langa care campasem. Ne-am dat seama repede cat de diferita este padurea de aici fata de una obisnuita de foioase sau conifere. Singurele poze pe care am reusit sa le facem au fost cu cativa palmieri de feriga de pe mal si cateva detalii.

DSH_0980DSH_1028

De dimineata am revenit la Te Puia, unde, la 10:15 a fost o mica reprezentatie a catorva bastinasi maori in fata unei case de intalniri, cladire reprezentativa a lor.

Ne-a fost prezentat salutul lor, asemanator cu al eschimosilor: atingerea reciproca a nasului si fruntii. Dansul lor traditional, numit haka este o forma de intimidare a inamicului prin miscari de arte martiale, combinate cu racnete si forma specifica de exteriorizare: scosul limbii. Cativa razboinici imbracati sumar, doar cu un fel de fusta multicolora si cu margelute si purtand in mana cate un toiag, arma lor, ne-au prezentat un “haka turistic”, asa cum l-au intitulat ei, in care bineinteles au implicat si publicul.

DSH_1084DSH_1059Pe maini si picioare barbatii purtau diverse tatuaje, desi in cultura lor se fac tatuaje inclusiv pe fata, cu semnificatii profunde pentru ei, ca de exemplu : suflul vietii, genealogie, pozitie sociala, s.a. Casa intalnirilor maori este o cladire simpla, cu acoperis in doua ape si un mic pridvor, iar stalpii poarta ca decoratii personaje care bineinteles scot limba. DSH_1035Prima oprire dupa showul bastinasilor a fost intr-o cladire sub forma de igloo, in care era aproape bezna. Cladirea adapostea un mic habitat pentru cateva pasari kiwi care-si desfasoara activitatea noaptea. Pasarile kiwi sunt niste vietati ciudate, au corpul rotund, cam cat o minge, ciocul lung cu care scurma in pamant dupa mancare, iar picioarele sunt scurte. Tot parcul mirosea a sulf si din loc in loc erau cratere care fumegau.

DSH_1144

DSH_1200Am trecut pe langa mai multe zone cu vulcani de noroi, cratere si mici lacuri cu apa clocotita, dar punctul culminant a fost gheizerul Pohutu a carei activitate era destul de intensa. Initial nu am fost impresionati de inaltimea la care ridica apa, dar aflasem ca izbucneste foarte puternic o data pe ora. Fetele au iesit din parc pentru ca nu mai aveau rabdare, dar eu cu Radu am mai ramas timp de cca. 3 sferturi de ora, timp in care ne-am cautat fiecare un punct de statie care sa excluda din fundal toate cladirile si amenajarile parcului. Asteptarea a meritat din plin, pentru ca jetul de apa a atins cel putin 20 de metri si timp de 5 minute nu s-a oprit.

DSH_1277

Actiunea repetitiva a gheizerului este o consecinta a presiunii acumulate in vasele subterane care se umplu de apa clocotita dupa fiecare explozie. Apa este fiarta din nou in subteran si astfel, din ora in ora are loc cate o explozie mai semnificativa. Multumiti ca am reusit sa surprindem spectacolul gheizerului din plin, ne-am intors la masina, ca sa ne dam seama ca Radu lasase farurile aprinse si in cele doua ore petrecute in Te Puia, bateria masinii se consumase. Problema a fost rezolvata foarte rapid prin amabilitatea celor din administratia parcului, care au venit cu un instrument portabil de alimentat. Traseul a continuat in cel mai recent parc vulcanic Waimangu. Era foarte cald, iar drumul parcurs pe jos pana la capat s-a finalizat cu cateva arsuri de piele. Parcul avea mai multe cratere si lacuri cu apa clocotita din care ieseau aburi. Culorile apei si pamantului erau foarte ciudate variind de la alb – verde pana spre rosiatic datorita actiunii sulfului si diverselor chimicale.

DSH_1360

DSH_1342Din nefericire parcul era deschis pana la ora 16:30, asa ca nu am putut prinde peisajul in culori calde de apus. Punctele cele mai fotogenice din tot parcul au fost terasa “Warbrick”, cu un pamant intens si variat colorat si lacul de la sfarsitul traseului cu o multime de lebede negre, care se plimbau nestingherite de prezenta noastra, mancau si isi faceau toaleta.

DSH_1510

Pe seara ne-am indreptat spre un alt camping, mai basic de data asta, dar situat pe malul unui lac tot din zona Rotorua.

DSH_1548

Ziua 8

La rasarit am fost prezenti pe malul lacului, de data aceasta am reusit sa surprindem si doua gaste in lumina calda a rasaritului.

DSH_1554

Parcul vulcanic Wai-o-tapu s-a dovedit a fi mult mai spectaculos si culorile mult mai vii decat la Waimangu. Am ajuns la ora 9 dimineata, intrucat la 10:15 stiam ca tasneste gheizerul Lady Knox. Doamna de la bilete ne-a explicat cum sa ajungem la gheizer, iar acolo am gasit un mic amfiteatru si inghesuiala mare. Ulterior am aflat ca gheizerul nu izbucnea in mod natural la ora 10:15, ci ajutat de o mica bucata de detergent, altfel ar fi tasnit o data la 3 zile. Asa-zisul spectacol indus ni s-a parut un pic dezamagitor.

DSH_1592Ne-am intors in parc unde am continuat vizita pe langa lacurile de culori total iesite din comun. Cel mai intersant a fost lacul numit “Champagne pool”, un lac bicolor cu pamantul portocaliu, iar apa verde crud a carei suprafata era plina de bule ca de sampanie. Pentru ca acest spectacol sa fie intreg, deasupra apei aburii se jucau in vant.

DSH_1574Un alt crater era plin de o apa de culoare galben aprins, si din altele ieseau aburi cu miros de sulf. Peste tot in parc erau semne de atentionare sa nu depasim traseul marcat, datorita pamantului instabil si apei clocotite.

DSH_1770A urmat un traseu lung pana in apropiere de Wellington, de unde trebuia sa ne suim a doua zi pe ferrybot ca sa traversam in insula sudica. Prima oprire a fost pe malul lacului Taupo, de unde se vedea foarte bine varful Ruapehu  si vulcanul care a fost in Lord of the Rings – Mount Doom.

DSH_1799Am trecut pe langa parcul national Tongariro pe renumita sosea Desert Road cu cateva scurte pauze de poze.

DSH_1814Eram suprinsi si fermecati de diversitatea peisajului, de la zona vulcanica de dimineata, lac, peisaj de coasta, vulcan, munte si desert in cateva ore de traseu. Sa parcurgi o asemenea splendoare de peisaj este o adevarata bucurie. La camping am ajuns destul de tarziu, dupa o ultima portiune de traseu foarte sinuoasa si incurcata in Upper Hutt.

DSH_1866

5. rotorua - upper hutt

Despre traversarea stramtorii Cook, si aventura din splendida insula de sud a Noii Zeelande va voi povesti intr-un articol nou.

Citeste aici continuarea…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s